Caută
  • jrsromania

Te voi iubi mereu, sufletul meu ...

Actualizată în: 13 Dec. 2019

În România se pare că problemele nu vor înceta să dea navală peste noi niciodată iar informaţiile pozitive aproape că nu există.


Ultima informaţie “cutremurătoare” vine să ne reamintească ca 40% dintre elevi nu înţeleg un text pe care îl citesc la prima vedere şi nu pot face deducţii logice simple. Iarăşi suntem în coada clasamentului Europei la “analfabetismului functional” şi nu este pentru prima oară. Nimic nou nu ne arată în acest an nici statisticile Eurostat: 380.000 de copii cu vârsta între 3-17 ani nu urmau nicio formă de învațământ la începutul anului 2019. 38,1% dintre copii se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar aproape o cincime dintre copiii sub 6 ani trăiesc în condiții de deprivare materială severă.


Toate acestea sunt strâns corelate cu celelalte date precum:

„România are cea mai mare inegalitate dintre bogaţi şi săraci din UE”,

„şapte milioane de români se află în risc de sărăcie”,

„mii de școli au încă WC-ul în curte”,

„jumătate din populaţia României trăiește în locuințe fără canalizare”,

„peste 2 milioane de români spun că nu au muncit niciodată” etc., etc....


Ne-am decis să punem bazele unui proiect educaţional rural (un proiect pilot) care să vină în sprijinul copiilor prin acţiuni sociale şi de reducere a abandonului şcolar cât şi de creştere a gândirii critice şi a competivităţii prin activităţi extra-curriculare.


De ce rural? Se pare că doar 11% dintre ONG-uri sunt implicate în actiuni educaţionale în mediul rural şi e nevoie de un sprijin civic tot mai mare pentru a contracara acest fenomen aflat în continua extindere.


Am ales un prim sat în apropiere de noi, Vârteju, Ilfov. Acolo, ne-a întâmpinat preotul Marius Marinescu, parohul Bisericii Sfintii Parinti Ioachim si Ana, un om dedicat cu tot sufletul şi care oferă întodeauna multă alinare celor mai nevoiaşi, inclusiv donaţii şi bani.


Am fost conduși de preotul Marinescu să vizităm câteva dintre cătunele cele mai uitate de lume deşi, sunt aflate la doar câteva străzi de frumoase cartiere noi rezidențiale şi doar la 10 km de Bucureşti.


Ce am găsit: case dărăpănate şi al căror acoperiş stătea pur şi simplu să cadă, camere în care dorm cinci sau mai mulți membri, fără băi şi bucătării, pe scurt, o sărăcie lucie, greu de descris chiar şi în imagini.


Una dintre primele familii întâlnite a fost Familia Ion, cu cinci copii. Mama copiilor a decedat acum ceva vreme. Rămas singur să îi crească pe cei mici, cu greu face faţă provocărilor de zi cu zi ca părinte şi totuşi, cu toată sărăcia care a cuprins nu doar gospodăria dar parcă şi sufletele lor, cei mici încă merg la şcoală. Cele câteva animale din curte şi terenul pe care-l munceşte cu calul le oferă acel minim cât să trăiască de pe o zi pe alta. Doar unul dintre copii era acasă cand i-am vizitat, un băiat vizibil stingher la vederea noastră dar a căror mâini muncite trădau faptul că acesta a dat brutal piept cu viaţa încă de mic.

Ne-a impresionat nu doar strădania lor de a continua practic să supravieţuiască ci mai curând faptul că aceştia nu cunosc o altă lume, o lume deschisă şi plină de oportunităţi, ci doar aceşti patru pereţi reci ai casei între care se culcă şi se trezesc.


Tatăl şi unul dintre băieţi gospodăreau prin curte când i-am întalnit


Una din cele două camere, în centru, portretul mamei decedate


Pe marginea fotografiei, mesaje scrise de copii


Vom continua să vă relatăm poveștile familiilor întâlnite de noi şi să vă spunem ce facem pentru ele.

14 afișare

© JRS Romania 2000 - 2019

CUI: 13046611 - Banca: BRD SMCC - IBAN: RO66BRDE450SV01018214500