|
|
|
|
|
|
|
|
|
Amendamente propuse de JRS România la Legea 122/2006 privind azilul |
 |
 |
|
Având în vedere propunerea de modificare şi completare a Legii nr. 122/2006, publicată spre dezbatere publică pe site-ul MAI, JRS România propune completarea art. 20 (1) lit. a) în sensul recunoaşterii "dreptului de şedere" pentru străinii care au dobândit o formă de protecţie.
În rezumat, argumentele vizează recunoaşterea facută chiar prin norma de aplicare a Legii 122, corelarea terminologică cu regimul străinilor, permanenţa dreptului de şedere faţă de cel de cel de a ramâne care este acordat solicitanţilor de azil, regimul tratamentului cel mai favorabil acordat refugiaţilor pe baza celui al străinilor, în baza prevederilor Convenţiei de la Geneva.
Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în România
Articol unic pct. 4 Art. 20 alin. (1) litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„a) să rămână pe teritoriul României şi să obţină permis de şedere şi documente de călătorie pentru trecerea frontierei de stat. Beneficiarului unei forme de protecţie i se atribuie un cod numeric personal, care se înscrie în permisul de şedere şi în documentul de călătorie pentru trecerea frontierei de stat.”
Expunerea de motive la proiectul de modificare a Legii nr. 122/2006:
pct 3. Pentru corelarea terminologiei utilizate în legislaţia naţională cu cea din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 de instituire a unui model uniform de permis de şedere pentru resortisanţii ţărilor terţe, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L157 din 15 iunie 2002, modificat ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 380/2008 al Consiliului din 18 aprilie 2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L115 din 29 aprilie 2008, se impune înlocuirea sintagmei „document de identitate care se eliberează beneficiarilor unei forme de protecţie” cu cea de „permis de şedere”.
Amendament propus de JRS:
1. Înlocuirea sintagmei cu prevederea „dreptul de şedere teritoriul României”.
Argumente:
- Recunoaşterea implicită a atestării dreptului de şedere prin intermediul documentului de identitate, conform Normei metodologice la Legea nr. 122/2006. Art. 51 (2) din H.G. 1251/2006 de aplicare a Legii nr. 122/2006 referitor la condiţiile de eliberare a documentelor de identitate, prevede că „Documentele de identitate prevăzute la art. 20 alin. (6) din lege atestă identitatea, dreptul de şedere pe teritoriul României şi reşedinţa beneficiarilor unei forme de protecţie”;
- Corelarea terminologiei, avută în vedere şi în cadrul expunerii de motive la proiectul de modificare a Legii nr. 122/2006 trebuie să ţină cont, înainte de toate de corelarea terminologiei utilizată la nivel naţional în domeniul imigraţiei – O.U.G. 194/2002 şi Legea 122/2006, în privinţa conceptului de drept de şedere. Astfel, regimul juridic al străinilor în România defineşte dreptul de şedere ca fiind „dreptul acordat străinului de către autorităţile competente, de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă determinată, în condiţiile legii (art. 2 lit. i) din O.U.G. 194/2002
- Diferenţierea existentă între statutul juridic al solicitanţilor de azil faţă de persoanele care au dobândit o formă de protecţie în România. Art. 17 (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006, prevede că solicitanţii de azil au „dreptul de a rămâne” limitat/temporar, până la expirarea termenelor prevăzute de lege. La rândul ei, legislaţia privind regimul străinilor face diferenţiere între şederea de scurtă durată şi cea de lungă durată;
- Dispensa de reciprocitate: articolul 7 pct. 1 din Convenţia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor – sub rezerva dispoziţiilor mai favorabile prevăzute de prezenta Convenţie, orice stat contractant va acorda refugiaţilor regimul pe care îl acordă în general străinilor[1].
[1] Pentru detalii vezi UN High Commissioner for Refugees, Commentary of the Refugee Convention 1951 (Articles 2-11, 13-37), October 1997, pg. 15 şi urm., http://www.unhcr.org/refworld/docid/4785ee9d2.html
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
