JRS în lume

Călătoriile periculoase pe mare, către exil, ale bărcilor vietnameze, l-au mişcat profund pe Părintele Pedro Arrupe SJ, pe atunci Superior General al Societăţii lui Isus.

Războiul din Vietnam se încheiase deja în 1975, iar în 1979 tot mai multe persoane începuseră să fugă din ţară, cei mai mulţi făcând călătorii clandestine foarte riscante pe mare. 

Pe 14 noiembrie 1980, Pr. Pedro Arrupe a anunţat înfiinţarea Serviciului Iezuiţilor pentru Refugiaţi (Jesuit Refugee Service - JRS).

Se părea ca la acel moment problemele sau criza refugiaţilor puteau fi redresate destul de repede prin bunăvoinţă şi înţelegere la nivel internaţional. La început Pr. Arrupe s-a focalizat pe mobilizarea resurselor pe termen scurt, cu dorinţa însă ca Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi să aibă o existenţă îndelungată.

JRS a observat problemele foarte grave cu care se confruntau refugiaţii din Eritreea şi Somalia, prezenţi în Roma, şi a înfiinţat Centrul Astalli, care să le ofere adăpost şi hrană. Acest centru era în aceeaşi clădire în care Sfântul Ignaţiu şi însoţitorii lui au ajutat victimele foametei din 1538. Centrul Astalli îşi continuă şi astăzi activitatea, ajutând zilnic până la 500 de refugiaţi.

Astfel s-au născut proiecte în tot mai multe ţări ale planetei.

În momentul de faţă JRS este prezent în aproape 50 de ţări (America de Nord, Tarile Americii Latine şi Insulele Caraibe, Italia, Belgia, Germania, Spania, Marea Britanie, România, Portugalia, Slovenia, Irlanda, Malta, Austria, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Kenya, Tanzania, Uganda, Sudan, Etiopia, Somalia, Angola, Zambia, Namibia, Malawi, Zimbabue, Africa de Sud, Guineea, Liberia, Sierra Leone, Burundi, Ruanda, Congo, Republica Democratica Congo, Australia, Cambogia, Indonezia, Thailanda, India, Nepal, Sri Lanka). În ultimii 25 de ani, JRS a cunoscut o dezvoltare semnificativă şi datorită creşterii numărului refugiaţilor şi a persoanelor dezrădăcinate din întreaga lume. În 1980 era estimat un număr de şase milioane de refugiaţi şi un număr de patru sau cinci milioane de persoane repatriate în ţările de origine.

Proiectele JRS au crescut, astfel că au fost implicaţi şi laici. Situaţia persoanelor plecate pe mare, care a inspirat munca Pr. Arrupe cu refugiaţii, s-a deteriorat în anii '80. Numărul persoanelor care fugeau din Vietnam, Laos şi Cambogia a crescut în mod îngrijorător. În acest timp JRS s-a extins prin înfiinţarea unor campuri în Thailanda, Malaiezia, Hong Kong, Indonezia şi Filipine. Cele mai multe proiecte iniţiate erau concentrate pe educaţie, cursuri tehnice, formare spirituala şi sănătate.

În 1989, guvernele care acordau sprijin şi cazare persoanelor din Vietnam s-au decis să pună capăt crizei prin stabilirea unei date fixe pana la care acestea puteau intra în ţările gazdă, precum şi prin stabilirea unei distincţii între cei cu statut de refugiat şi cei fără statut. De aici a apărut nevoia de consiliere legală specializată pentru persoanele dezrădăcinate. Astfel, din 1990, JRS a lansat programe de consiliere juridica şi socială. Având în vedere ca refugiaţii din Vietnam au fost ori repatriaţi ori integraţi în tarile de adopţie, munca JRS în sprijinirea lor s-a concretizat printr-un program de monitorizare a celor din prima categorie. Programul a fost lansat în oraşul Ho Chi Minh. În Cambogia acest program începuse înainte de repatrierea cambogienilor (1993), munca fiind focalizată îndeosebi asupra persoanelor cu nevoi speciale.

Deoarece era vorba mai mult de un program de dezvoltare regională decât de un program pentru refugiaţi, responsabilitatea a fost transferată dinspre JRS către Serviciul Iezuit din Cambogia şi în 1995 Provinciilor Iezuite din Asia.

În Africa, una dintre primele comunităţi ale JRS a luat fiinţă în Etiopia, oferind mâncare, adăpost şi ajutor medical pentru mii de persoane care îşi părăsiseră ţările din cauza războaielor sau a foametei. Atenţia părintelui Arrupe s-a îndreptat spre Africa. Războiul din Sudan dura deja de mult timp, având ca efect şi creşterea numărului persoanelor dezrădăcinate. Aşa că, la începutul anilor '80, JRS a iniţiat proiecte de educaţie în sudul Sudanului şi în Port Sudan. Serviciile de educaţie erau oferite şi persoanelor din împrejurimile Khartoumului care erau fugite din sud.

Chiar daca războaiele se încheiaseră în Angola şi în Mozambic, conflictele au continuat, iar persoanele fugite nu se puteau întoarce la casele lor. Încă din 1987 JRS a ajutat mulţi refugiaţi din Mozambic, aşa că s-a hotărât să li se faciliteze întoarcerea în ţara de origine prin reconstruirea şcolilor şi a comunităţilor. De asemenea, JRS a fost alături şi de angolezii care, din cauza războiului, şi-au găsit refugiu în Zambia. Înainte de reînceperea conflictelor, în 1998, angajaţii şi voluntarii JRS s-au mutat în Angola crezând ca prin prezenţa lor vor putea crea cadrul unei întoarceri liniştite a refugiaţilor. JRS dădea ajutor şi celor din Liberia care au fost foarte afectaţi de războiul civil, însa echipa de lucru a fost forţată să părăsească ţara. În perioada exilului, echipa JRS a întreprins totuşi acţiuni de ajutorare în vecinătatea Liberiei, în Guineea şi Coasta de Fildeş, reuşind în 1998 să însoţească refugiaţii înapoi în ţara de origine.

Şi în America Latină JRS s-a angajat să fie alături de refugiaţi în timpul războaielor civile din anii '80. Angajamentul faţă de refugiaţi devenise un angajament faţă de reconstrucţia naţiunilor. După ce s-a încheiat războiul, în 1992, programele iniţiale ale JRS au devenit programe de dezvoltare. JRS a fost mulţi ani la rând în Mexic alături de refugiaţii proveniţi din Guatemala.

Sute de refugiaţi sunt sprijiniţi de JRS în Canada şi Statele Unite. Oficiul JRS din Statele Unite susţine foarte mult programele JRS din întreaga lume.

JRS Europa combina ajutorul concret oferit refugiaţilor şi azilanţilor în Europa cu influenţarea politicilor în domeniul migraţiei şi al azilului.

JRS în România

Necesitatea unui centru JRS în România a fost determinată de numărul în creştere al refugiaţilor.

JRS România şi-a început activitatea în anul 1996 ca Birou naţional al Biroului regional JRS Europa cu sediul la Bruxelles. În Europa, JRS lucrează în 20 de ţări.

JRS România face parte şi din Biroului JRS Internaţional cu sediul la Roma.

La acel moment, JRS România avea ca persoană de contact un preot misionar din Belgia şi un tânăr student gata să răspundă la o mare provocare. Iezuiţii din România şi iezuiţii responsabili de Biroul regional au hotărât să răspundă nevoilor refugiaţilor din Congo, Sudan şi Irak şi să ajute societatea româneasca să înţeleagă drama refugiaţilor.

La început s-a lucrat într-un demisol al Bisericii Franceze din Bucureşti, cu ajutorul consistent al comunităţilor catolice de limba franceză şi engleză, devenind, încetul cu încetul, un program de asistenţă umanitară profesional.

„În fiecare an, zeci şi sute de mii de refugiaţi şi persoane strămutate se îndreaptă spre Europa, iar dintre aceştia mulţi ajung în România. Acelora care s-au îndreptat spre noi, am căutat să le ieşim înainte după puterile noastre. Primii au fost câţiva tineri creştini din Sudul Sudanului, prigoniţi din motive religioase şi care au dorit să înceapă o viaţă nouă în România. După ei au venit mulţi din Congo, în timpul războiului civil. Preocupările noastre s-au încrucişat cu ale altor comunităţi creştine şi organizaţii. Aşa s-a născut, pe lângă Biserica Franceza din Bucureşti, un mic punct de lucru al JRS Europa. În 1996, am fost incluşi în structura europeana JRS.” (Pr. Luc Duquenne SJ, fost Preşedinte al JRS România).

În anul 2000, JRS România a devenit organizaţie neguvernamentala în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.

În 2002, s-a născut centrul de servicii sociale luând numele lui Pedro Arrupe, fondatorul asociaţiei internaţionale.

În toţi aceşti ani, o dată cu începerea muncii de asistenţă umanitară, mii de refugiaţi şi migranţi au beneficiat de o forma de sprijin, suport social, educaţional şi material. Peste 5.000 de persoane au beneficiat de la înfiinţare şi până astăzi de programele JRS (familii cu copii, familii monoparentale, minori, femei şi bărbaţi singuri).

Cu timpul, tot mai multe situaţii şi probleme noi au apărut şi astfel activităţile organizaţiei au trebuit să se dezvolte printr-o permanentă căutare de soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei socio-economice şi juridice a refugiaţilor şi migranţilor aflaţi pe teritoriul României.

Multe dintre soluţii au fost găsite cu sprijinul altor organizaţii din România şi din străinătate, în urma bunei colaborări cu instituţiile române competente în domeniu şi, nu în ultimul rând, prin timpul, energia şi resursele unor persoane dedicate în a sprijini organizaţia noastră. Rezultatele sunt vizibile în ceea ce priveşte calitatea serviciilor oferite de noi, fapt dovedit şi de numărul mare de beneficiari care vin cu încredere la centrul JRS sau la alte puncte de lucru unde suntem prezenţi.

JRS România este o misiune a Provinciei Romane, susţinută la nivel de resurse umane, moral şi financiar, şi de aceasta.